Roma. Veni, vidi, celebravi
Zilele petrecute la Roma au fost o continua sarbatoare. Asta a fost intentia cu care am pornit intra-colo si acesta este obiectivul pe care l-am atins cel mai usor. Pentru unii Venetia este orasul romantic prin definitie, pentru mine Roma este cel mai roma-antic loc vizitat de pana acum. De ce? Pentru ca a reusit sa ma surprinda in fiecare clipa. Mereu am gasit ceva frumos de privit, de simtit, de gustat, de auzit.
Dintre toate, pescarusii au fost cele mai fascinate aparitii, care mi-au insotit pasii aproape in toate locurile pe unde am calcat. Multi, zburand in grup, sau singuri, vorbind intre ei galagios-melodios, sau dormind in cele mai neasteptate locuri, relaxati si netulburati de nimic, iti dadeau senzatia ca daca vrei poti chiar sa ii atingi. Doar vazandu-i traiai o stare de vacanta.
Un alt lucru care m-a incantat foarte mult a fost apa din Roma. Intr-o lume in care apele oraselor nu mai sunt potabile, Roma te uimeste prin cismelele cu apa rece si pura ca de izvor, ce exista aproape la fiecare colt de strada. Tot legat de apa a fost multitudinea fantanilor arteziene pe care le-am vazut. Lucrate cu mare arta, plasate in pietile importante ale orasului, reprezinta o oaza de prospetime si incantare in orice anotimp. Desi am plecat la sfarsitul iernii, la noi era plin de nametii, am aterizat acolo in plina primavara si totul era verde, inflorit si scantaietor, iar fantanile cu apa cistalina, ce curgea din abundenta din grupuri statuare mitologice, formau in lumina soarelui irizatii de curcubeu.
M-au impresionat cladirile Romei. Monumentale si grandioase. Toate erau asa. Nu era un nucleu mai impozant ca apoi totul sa se micsoreze spre periferie, cum vezi in marile orase europene, ci multa maretie, armonie si omogenitate arhitectonica ca si fundal si marile obiective turistice presarate cu generozitate peste acesta.
Un alt aspect fermecator a fost lipsa de graba. Toata lumea savura pe indelete arta, frumosul, poezia locurilor, nimeni nu era grabit nicaieri, de parca eram in sintonanta unii cu altii. Eram ca un mare grup armonizat la secunda. Si desi nu ne-am grabit nicaieri am avut timp sa vedem aproape totul. Un localnic ne-a spus ca nu e bine sa vezi chiar totul ca sa mai ai motiv sa te intorci, asa ca am fost atenti la acest detaliu si am lasat usa deschisa pentru viitor.
Pentru ca se zice ca la Roma sa te porti ca un roman, nu am fost nici noi foarte rigurosi cu obiceiurile de acasa. Fiind foarte dificil sa mancam raw vegan in acel context, am luat vacanta din toate punctele de vedere si am trait clipa asa cum a venit spre noi. Am savurat bucataria italiana la ea acasa si a fost incantator. (Binenteles in limitele vegetarianismului). Am tanjit uneori dupa sucuri si cruditati dar nu am avut timp de crize existentiale. Umbland din zori si pana in miez de noapte a fost mai confortabil sa nu avem nici un stres decat sa tinem cu dintii de principii. In fond am avut tot timpul din lume pentru asta si o sa il avem si de acum incolo.
Mi-a placut mult cartea “Mananca, roaga-te, iubeste”, scrisa cu mult umor si sensibilitate de Elizabeth Gilbert, unde autoarea povesteste cum la Roma a gustat la dolce vita si deliciile ei culinare, punand pe ea”cele mai fericite 12 kilograme din toata viata”.
Despre frumusetile istorice ale Romei nu are sens sa povestesc prea mult. Pe langa faptul ca ele trebuie vazute personal, deoarece fiecare are lentila lui prin care vede lucrurile, la ora actuala exista o multitudine de prezentari ale lor pe internet. Dar chiar si rostirea numelor lor vine cu o melodicitate care iti vibreaza in suflet si te transpune intr-o alta lume: Coloseumul, Basilica Sf. Petru, Fontana di Trevi, Forumul Roman, Piazza di Spagna, Pantheonul, Columna lui Traian, Muzeele Vaticanului, Piazza Navona, Castelul Sant’Angelo, cartierul boem Trastevere (“de dincolo de Tibru”), Biserica Santa Maria si multe altele. Aici sunt doua albume ilustrative al acestor minunatii vazute de noi. Album 1 si Album 2.
A, sa nu uit romanticele stradute serpuitoare, pavate cu piatra, care se strecoara printre colosalele cladiri ale Romei. O alaturare unica si de un farmec aparte. Si de multitudinea de terase aflate pe trotuare unde puteai sa te rasfeti, la orice ora din zi si din noapte, cu absolut orice ai fi poftit din bucataria lor.
Acum, intorsi acasa, ne scaldam inca in amintirile stralucitoare ale unei Rome pe care ne-am propus sa o revedem curand. Singura bucurie este ca ne-am reintors la mesele noastre verzi si pline de vigoare, pentru ca ne-au lipsit mult sucurile si salatele de toate felurile, dar a fost un pret care, din cand in cand, chiar merita platit.
