Supa crema de dovleac
Bine v-am regasit.
Lunga vacanta "fierbinte" s-a incheiat odata cu venirea iernii. A fost un timp de respiro minunat, plin de clipe frumoase, insorite si aducatoare de daruri. Am invatat lucruri noi, am facut experimente neobisnuite, am cunoscut oameni interesanti... Si chiar daca mi-am iesit putin din mana cu scrisul, sunt sigura ca o sa se rezolve din mers si aceasta.
Desi am facut multe preparate noi raw vegan, de care sunt foarte incantata, au fost si acestea insotite de mici si ghiduse intamplari. Cand sa le postez a fost parca un complot universal ce a incurcat mereu lucrurile, am scris si nu s-a salvat, am facut poze si nu au iesit, s.a.m.d. Asa ca timpul a trecut, am uitat o parte dintre ele, insa cele mai bune au ramas, fiind de neuitat.
Am sa incep cu aceasta supa crema de dovleac. O bucurie... Mereu ma bucur cand descopar o reteta noua care se nimereste pe "gustul" meu, pentru ca, hai sa recunosc acum, sunt putin pretentioasa (gurile rele ar putea spune chiar "mofturoasa") cand vine vorba despre mancare, gusturi si arome...
Ingrediente:
- dovleac placintar - 1/2 bucata
- rosii uscate conservate in ulei virgin de masline - 3 linguri
- ardei capia uscat si macinat - 3 linguri
- patrunjel verde - 1/2 legatura
- seminte canepa - 2 linguri
- usturoi - 1 catel
- apa de izvor - cat este necesar
- sare de Himalaya - dupa gust
- peperoncini - dupa gust
Instructiuni:
* Beatris Antohi, 18 noiembrie 2011, 07:52
Bine ai revenit. Am tot intrat sa vad ce ai mai postat si tot nimic. Acum ma bucur mai ales ca si eu am incercat o supa creme de dovleac dar nu mi-a placut foarte mult, asta suna mai bine 🙂
* Doina Oprea, 18 noiembrie 2011, 12:04
Beatris. Bine te-am regasit. Multumesc pentru interes. Uneori sunt atat de furata de alte lucruri incat mi-e greu sa ma pun in starea de spirit potrivita pentru a scrie aici. Doar gandul ca acest lucru este folositor pentru altii m-a facut sa ma mobilizez si sa reiau aceasta indeletnicire. Deoarece sunt perfectionista, de multe ori trebuie sa aloc destul de mult timp pentru asta. De exemplu acum, desi am cateva retete scrise, nu imi plac pozele. De cand a venit iarna si lumina este mult mai putina a devenit si aceasta o provocare.
Despre supa pot sa iti zic ca a iesit foarte buna. Cred ca unul dintre secrete este sa ai ingrediente de calitate. Daca nu mananci 100% raw vegan, combinatia cu crutoane de paine prajita poate sa fie delicioasa. Sau o paine raw care sa iti placa. Eu inca caut…
* alina nicoleta, 18 noiembrie 2011, 09:51
Bine ai revenit draga Doina!Arata foarte bine supa ta si ma simt un pic ca tine caci cand vine vorba mai ales de mancare cruda si eu sunt tare pretentioasa.Trebuie sa arate bine ca si cand ar fi gatita.Inca nu am mancat nici o supa cruda ca nici una nu mi-a facut cu ochiu’ dar a ta parca parca ma ingana sa o incerc.Nici nu zici ca nu e gatita!O zi frumoasa!
* Doina Oprea, 18 noiembrie 2011, 12:09
Alina. Mutumesc. Toate supele mele, nu sunt prea multe, au fost delicioase. Merita sa incerci. Poti sa adaugi apa calduta la 40 de grade. Sunt foarte aproape de starea care o ai cand mananci supa gatita, doar ca sunt mai aromate si ai senzatia de “viu”.
* retetecugust, 18 noiembrie 2011, 11:30
Arata delicioasa supa aceasta si cred ca este si usoara la stomac 🙂 Am s-o incerc si eu zilele acestea. Combinatia de dovlecel si rosie este ft buna 🙂 ca si la pastele din dovlecel cu rosii … presimt ca o sa imi placa mult. O zi luminoasa sa ai !
* Doina Oprea, 18 noiembrie 2011, 12:12
retetecugust. Astept sa imi dai feedback. Eu cred ca o sa fie unul pozitiv. O zi minunata si tie.
* Andreea, 19 noiembrie 2011, 21:51
Arata atat de ispititor! 🙂 Eu inca sunt novice si destul de stangace la retetele raw, mai mult studiez deocamdata, insa pe blogul tau ma intorc foarte des.
* Doina Oprea, 15 decembrie 2011, 04:07
Andreea. Toti am fost stangaci la inceput si, ca in orice domeniu, studiul este important. Eu, cand am facut primii pasi spre aceasta schimbare, am alocat mult timp pentru invatare teoretica si punerea in practica a ceea ce am invatat. Cam doua luni numai asta am facut. Abia dupa aceea am reintrat gradat in normal cu restul activitatilor. Dar a fost o perioada extrem de intensa si placuta. Pe mine m-a fascinat total acest domeniu. Si inca invat si ma minunez.
Ce-a mai mare uimire a mea a fost, cum de nu am descoperit mai repede aceasta ARTA. Adica, mancare cruda am tot mancat, dar stilul de preparare specific raw veganismului, asa cum se practica la ora actuala in lume, pentru mine a fost total necunoscut.
Oricum, ma bucur macar ca nu am trecut pe langa asta si daca e adevarat ca fiecare lucru are timpul sau, atunci totul este asa cum trebuie sa fie, mereu.
Pingback: Meniu de duminica | raw4all