Ganduri de vara si reflexii despre fructe
Se pare ca am reusit, timp de doua saptamani, sa nu mai scriu nimic pe blog. Asa ca am decis, chiar daca nu am sa postez o reteta noua, sa va mai dau vesti despre mine si despre bucurii, mai mult sau mai putin, ludice.
Am ramas impresionata de faptul ca blogul este vizitat cam cu aceiasi intensitate si interes, indiferent de cat de activa sunt pe el. Am avut si foarte multe feedback-uri pozitive, ceea ce m-a convins ca “Joaca” mea, undeva/pentru cineva, chiar conteaza.
Cateva luni am fost extrem de focalizata sa invat reguliile Raw Vegan si sa aduc aceasta schimbare in viata noastra, iar acum, dupa ce ne-am stabilizat pe aceasta “noua linie temporala”, am facut loc pentru alte interese, vechi sau mai proaspete.
Pentru mine a fi raw vegan nu este un scop in sine, ci este un ajutor pretios pentru ceva mult mai abstract. Consider ca a fi raw vegan este o reintoarcere legitima la un drept de-al nostru, la o stare de normalitate, furata cu multa abilitate de catre unii semeni, care si-au pus interesele lor meschine mai presus decat binele general. Dar acesta este o alta povestire…
Si pentru ca de-a lungul diferitelor etape ale vietii am cautat sa mananc simplu, pur si sanatos, in ultima perioada am simtit nevoia sa revin la aceasta simplitate, grefata insa pe noile tendinte culinare.
Asa ca am luat o pauza din invatarea sau inventarea altor retete, repetitia fiind delicioasa, cunoscand deja atat de multe combinatii potrivite intre legume, fructe, seminte si cereale, si am simtit o adevarata bucurie in a manca lucruri foarte, foarte simple.
In ultima perioada am reusit sa imi trag si propriile concluzii a cum inteleg eu ca trebuie sa mananci raw vegan. Intotdeauna am fost o nonconformista si o exploratoare si mi-a placut sa imi folosesc propria minte, considerand ca de aceea am fost inzestrata cu ea. Am sa punctez aici cateva dintre concluziile mele.
Cel mai mare impas cu care m-am confruntat de cand mananc raw vegan, a fost acela al deserturilor, fabuloasele deserturi, vazute pe toate bloguri si in revistele de specialitate. Multicolore, cremoase, cu fructe aratand ca o gradina tropicala, de iti lasa gura apa. Am mai spus, cu alta ocazie, ca desi am incercat, cuminte si sarguincioasa, sa invat de la altii care se pricep si fac asta de multi ani, am simtit pe “propria piele” ca ceea ce eu aplic de peste 20 de ani ramane inca foarte valabil. Este vorba de asocierile alimentare.
La o prima cautare pe Google, vrand sa argumentez ceea ce vreau sa transmit aici, am gasit acest lucru despre fructe (citez doar un fragment, aici gasiti articolul intreg) :
“…Fructul este produsul cu cel mai mare conţinut de apă organică (80-90%) care curăţă corpul de toxine, fiind dătător de viaţă şi curăţitor al ţesuturilor, în plus plin de enzime, vitamine, minerale, carbohidraţi, aminoacizi, acizi graşi. La digestia fructelor, omul nu consumă nici un fel de energie. Creierul omului funcţionează numai cu glucoza iar fructul înseamnă glucoza în corpul omului. Fructele nu se digeră în stomac, căci sînt predigerate. Fructele proaspete trec prin stomac în 20-30 minute, iar cele uscate (la soare) stau 1 oră.
Principala condiţie este ca fructele să fie corect consumate. Deoarece stau atît de puţin în stomac, înseamnă că ele nu trebuie mîncate niciodată cu ceva sau după ceva, ci numai şi numai pe stomacul gol. In cazul că fructul este mîncat incorect, adică după ce s-au consumat alte alimente, acesta vine în contact cu ele, cu sucurile digestive şi întreaga masă de alimente începe să se altereze. Orice proteină din stomac intră în putrefacţie, orice carbohidrat fermentează. Totul devine acid.
Fructele clasificate ştiinţific ca „acide” (portocale, ananas, grepfruit, lămîi), ca de altfel toate fructele, odată ajunse în stomac devin alcaline, dacă se consumă numai pe stomacul gol. Ele neutralizează ca şi vegetalele crude acizii ce se formează în corp. Un corp toxic acid se poate recunoaşte uşor după: balonare, greutate excesivă, celulita, păr cărunţit prematur, chelie, izbucniri nervoase, cercuri întunecate sub ochi, riduri premature pe faţă, ulceruri. Consumul corect de fructe duce la o întinerire de necrezut, longevitate, sănătate incredibilă şi multă energie. Importanţa enormă a fructelor constă în conţinutul valoros de combustibil. Fără combustibil, corpul nostru nu poate funcţiona. Valoarea combustibilului trebuie căutată în orice mancare…”
Asa ca, pentru mine, deserturile se vor rezuma doar la “Paradisul fructelor” consumate ca atare, cea mai sofisticata procesare a lor fiind uscarea. Deci viata mea este mult simplificata, in loc de tortulete cu uleiuri de palmier, unt de cacao, avocado, seminte si nuci, combinate cu fructe in toate formele posibile, am sa aleg un suc din fructe, o salata de fructe sau pur si simplu fructul frust si am sa fiu cu stomacul sprintar si mintea impacata si senina.
Nu atac sau judec pe nimeni care gandeste diferit de mine, fiecare are dreptul la propriile alegeri, am simtit doar nevoia sa impartasesc cu voi acest punct de vedere.
Apropo de uscarea fructelor, zilele trecute o prietena mi-a relatat ca a deshidratat capsuni, spre incantarea nepotelelor ei, ce fac eforturi sustinute ca sa termine rapid proviziile pentru iarna, si am realizat cu stupoare ca aproape a trecut sezonul capsunilor si eu m-am pierdut in visare despre zmeura si de alte bunatati ce or sa vina, uitand complet de aceste fructe. Am reusit sa recuperez pe ultima suta de metri dar mi-am luat angajamentul ca o sa stau treaza si nu o sa mai ratez nimic important la acest capitol. Promit, de asemenea, ca am sa fac o postare pe tema fructelor uscate, deoarece este un subiect care merita discutat.
Of, pe cat sunt de laconica de obicei pe atat sunt de limbuta astazi. Imi zbarnaie prin cap o multime de subiecte. Dar vorba aia, “vorba multa saracia omului”, deci hai sa ramanem bogati si la suflet curati.
