Despre Grecia si alte pietricele rotunde

Intentionat am lasat sa treaca cateva zile de la sosirea din Grecia, ca sa las lucrurile sa se aseze inainte de a scrie cateva impresii despre aceasta vacanta.
Nu este usor sa te readaptezi la venirea dintr-un loc atat de frumos, cu atat mai mult cu cat Clujul a fost, mai mult de o luna, sub asediul unei vremi extrem de mohorate si reci. Dupa nopti cu temperaturi de sub O grade, de cateva zile soarele a inceput timid sa isi arate iarasi fata si vremea sa se incalzeasca. Lucrurile au inceput sa fie iarasi frumoase.
Inca imi este foarte greu sa sintetizez trairile mele din aceasta vacanta. Am facut peste 4000 de kilometri in 14 zile, si am trecut de la inaltimile surprinzatoare ale Olimpului la niste plaje atat de frumoase incat vederea lor te lasa fara respiratie…
Pe scurt itinerariul a fost acesta: Padurea Dadia, despre care am mai vorbit, cu punctele de observare a pasarilor rare si de prada, Muntele Olimp, Peninsula Pelion, Delfi, Insula Lefkada si Meteora. Fiecare loc este special si mi-ar trebui zeci de pagini ca sa vorbesc cum se cuvine despre ele.
Am ramas insa cu cateva imagini imprimate adanc pe retina: padurile minunate de pin, ce emanau un parfum intens, parca scos dintr-o sticla cu ulei volatil, stancile albe si crenelate, cerul mai mereu senin, si marea!…cand de o nuanta albastru pur si intens, aproape bleumarin (in sfarsit am inteles de unde vine denumirea de bleumarin) cand de un turcoaz aproape ireal.
Apele astea te faceau sa te simti ca si cum ai innota intr-o mare de pe o alta planeta. Intinderi de turcoaz, limpezi ca si lacrima, cu multimi de pestisori multicolori care te inconjurau si te lasau sa ii observi in liniste, nestingheriti. Cu ocazia asta am primit si eu initierea in snorkeling, pentru ca pur si simplu nu puteai ca sa rezisti spectacolului.
Mi-au placut mult plajele vazute, fiecare unica in felul ei, existand o mare varietate: de la plajele cu nisip fin, la unele cu pietre albe, uimitor de rotunde, aproape toate egale ca si dimensiune, pana la cele formate doar din stanci. Am vazut astfel plaje cu pietre foarte mici, ca mazarea, altele cu pietre mijlocii, ca nucile sau alunele si unele cu pietre mari, de dimensiune oualor. Am luat pietricele de pe fiecare plaja pe care am fost si le-am pus intr-un loc special consacrat calatoriei (gandului) in timp si spatiu.
Am ales peninsula Pelion, de la Marea Egee si Insula Lefkada, de la Marea Ionica, tocmai pentru ca au unele dintre cele mai frumoase plaje din Grecia. Si pe drept cuvant isi merita renumele. Sper sa le mai ravad vreodata, cel putin pe cele din Pelion, (numit si Pilon, misticul muntele al Centaurilor), plina de paduri de castani si platani imensi (in Tsagarada am vazut un platan absolut superb, care avea 1000 de ani), deoarece am lasat acolo multe colturi neexplorate, tocmai in ideea ca o sa ne mai intoarcem. Oricum, chiar si numai pentru plajele Fakistra, Mylopotamos si Lambinou, merita sa iti faci un drum pana acolo.
Iar despre plajele din Lefkada, no comment. Vrand sa spun ceva despre turcoazul marii, cuvintele sunt atat de sarace. Puteti sa vedeti in schimb cateva poze.
Muntele Olimp m-a surprins foarte tare. De la distanta pare plat si putin banal, trasat parca in 2D, dar cand te apropi mai mult de el te ia pe sus, ai o imagine magnifica in 3D, iar apoi, pe masura ce avansezi, parca totul primeste noi si misterioase dimensiuni. Este imens, este complex si foarte frumos. Privelistea marii vazuta de la inaltimea lui este coplesitoare. Din cauza timpului limitat nu am reusit insa sa urcam pana la 3000 de metri, dar ne-am promis ca anul viitor sa mergem pregatiti corespunzator pentru o ascensiune pana in varf, si sa privim lumea alaturi de toti Zeii.
Toata vacanta a fost o insiruire de clipe aproape perfecte. Pentru ca, asa dupa cum spun si grecii, “o fericire aduce dupa sine o alta fericire”. Daca la un moment dat nu s-ar fi stricat masina, totul ar fi fost “nepermis” de perfect. Dar asa, fiind constienti de cat de frumosi si nebuni suntem, am parcurs jumatate din drum cu o masina care nu “tragea la deal”, uneori pe drumuri inguste, pline de curbe la 180 de grade, in panta abrupta, de jur imprejur cascandu-se hauri fara de fund… lucru care a facut ca aceasta vacanta sa fie pe alocuri destul de palpitanta. Nici nu eram siguri daca o sa ajunga cu bine masina acasa, dar i-am multumit zilnic pentru efortul depus, deoarece acolo orice reparatie s-a dovedit imposibila. Dar cu atitudinea potrivita, de genul: “Traieste din plin clipa prezenta” si ” Cineva acolo sus te iubeste” am reusit sa facem fata aceastei situatii si sa ne bucuram de toate darurile primite. Si nu au fost putine.
Ce am mancat si baut acolo? Am plecat cu ideea ca o sa gasim tot ceea ce o sa dorim, doar este tara portocalelor, strugurilor, smochinelor si maslinilor. A fost partial adevarat. Inca odata s-a adeverit vorba: “sa nu te duci la pomul laudat cu sacul”. Am gasit peste tot struguri deliciosi, care au compensat dezamagirea la vederea portocalelor, (singura explicatie la care am ajuns a fost ca probabil sunt exportate toate cele care arata rezonabil) si la faptul ca am strabatut aproape jumatate din Grecia continentala si nu am gasit smochine decat intr-un singur loc, la Delfi. Ne-am adaptat si la asta si la faptul ca fabuloasele verdeturi despre care cineva mi-a vorbit, probabil se gasesc doar in Atena. Nu am facut foame, dar pot sa spun ca, prin comparatie, pietele noastre sunt extrordinar de bogate. (Si culmea ironiei, la intoarcere am gasit smochine grecesti la un supermarket). Nici ulei de masline extravirgin autentic nu am gasit usor, dar am avut noroc sa dam peste el in Agios Nikitas, in Lefkada, la un mic producator, si a fost foarte bun la gust. In schimb mierea lor de albine este delicioasa si foarte parfumata, au o mare varietate, din flori care la noi nici nu exista.
Cu apa, in schimb, am fost foarte integrati, am gasit-o mereu, exact la momentul potrivit, cand ni se terminau rezervele. Astfel am luat din Prionia de pe muntele Olimp, apoi de la Izvorul Castaliei (nimfa din Focida, transformata de Apollo in apa datatoare de inspiratie poetica) din Delfi, si de la Meteora. Ne-a ajuns pana la Herculane, de unde am facut ultimele provizii pentru acasa.
Am spus mult, putin? Nu stiu. Acestea au fost cateva pietricele pe care vi le-am insiruit, din multitudinea pe care le-am atins cu sufletul, privirea si talpile, pasind pe taramul frumoasei Elade.