Cascade, rafting si plaja in Croatia si Muntenegru (partea a 2-a)
Dupa un bonus de vara furat din insorita Barcelona, la intoarcere acasa am fost obligati sa admitem ca a venit toamna, ba, chiar mai mult, ca se apropie cu pasi repezi iarna.
Desi am invatat in timp sa ma bucur de toate anotimpurile, culorile si starile vremii, cel mai mult iubesc vara si sunt fericita ca anul acesta am reusit sa imi incarc pe deplin bateriile cu energiile ei. Sufletul meu inca vibreaza in sintonanta cu frumusetea peisajelor din Croatia, Muntenegru, Bosnia si Hertegovina.
Croatia, Muntenegru… recunosc ca pana de curand aceste nume nu imi spuneau foarte multe. Acum pot sa afirm ca sunt niste tari superbe, cu o natura uluitor de frumoasa, in care muntii, raurile si marea fac un joc fascinant, dar pentru ca mediatizarea lor nu este inca agresiva, au reusit sa ramana locuri mai putin comerciale, adevarate paradisuri terestre.
Despre Croatia am vorbit deja si primele impresii din aceasta vacanta le-ati putut citi aici.
“Daca Grand Canyon este cel mai mare canion din lume (449 km lungime, adancime maxima de 1800 m), Tara îl secondeaza cu 149 km lungime si adancime maxima de 1300 m. Localizat in partea vestica a statului Muntenegru pe pantele masivului Durmitor, in Parcul National cu acelasi nume, Tara, “lacrima de turcoaz a Europei”, are culoarea ireala a turcoazului, e potabilă 100% si combina pe 68 de km tot ce raftingul in Romania are mai spectaculos: peisajul salbatic al Nerei, valurile Buzaului, cascadele mai tehnice ale Cernei si ale Bascii, lungimea Jiului, dar fara drumuri si trafic.“
Aceasta este prezentarea pe care am gasit-o cand, indragostita fiind (la prima vedere) de rafting-ul facut in Croatia, am cautat febrila evenimente similare pe paginile romanesti. Mares-Outdoor-Events este site-ul cu care am rezonat cel mai bine. Acolo am gasit libertatea si dramul de “nebunie” cu care m-am potrivit intr-un deplin firesc, iar obiectivul lor de a explora si zone mai putin accesibile, pure si frumoase, unele chiar exotice, m-a nimerit din plin. Toate aceste lucruri combinate cu inteligenta, umorul, farmecul si profesionalismul coordonatorului de programe de la Outdoor-Events, Mihai Mares, precum si echipa lui bine pregatita si agreabila, au facut din aceasta expeditie un succes. S-a dovedit inca o data ca pot sa imi urmez cu incredere intuitiile! Daca in Croatia ne-am indragostit de rafting, in Muntenegru, pe superba Tara, acesta a devenit o iubire profunda si pentru toata viata.
De ce rafting, de ce acolo? Greu de pus in cuvinte, la fel de greu cum este sa explici de ce te indragostesti, dar in mod sigur aici s-au intalnit mai multe lucruri dragi mie. In primul rand imi place apa curata si frumoasa, care daca mai este si de culoarea turcoazului pentru mine devine irezistibila. Apoi, imi place muntele, in special “dantelarile” din calcar, mereu am iubit Herculanele cu peretii lui albi si semeti presarati cu Pinul negru de Banat. Si, nu in ultimul rand, imi place natura salbatica, unde omul nu a intervenit cu ideile lui estetice in designul Creatorului.
Alunecarea pe o astfel de apa cristalina, printre pereti inalti, albi si crenelati, innobilati de palcurile verzi ale copacilor, uneori intr-o liniste deplina, alternand apoi cu jocul apelor care sar repezi peste bolovani, sau a micilor cascade prin care treci cu adrenalina pulsand intens in vene, perfect focalizat in prezent, fara alte ganduri, translatand aproape spontan intr-o stare “zen”… si apoi trairea impreuna cu altii, cu care in anumite momente faci corp comun de actiune si simtire, toate acestea si multe altele sunt motivele mele constiente. Insa, dincolo de asta, exista acolo o chimie pe care inca nu o pot pricepe. Dar las misterului ce-i al misterului… Cateva poze care stau marturie pentru frumusetea “ireala” a Tara-ei, precum si secvente ilustrative din expeditia facuta gasiti aici.
Dupa cele trei zile de rafting am coborat spre litoralul Muntenegrean. Acolo am vizitat Lacul Skadar, Budva, Sveti Nicola, Sveti Stefan si Kotor.
Daca ajungi in anotimpul si la ora potrivita Lacul Skadar este un spectacol grandios al naturii.
El este inconjurat din toate partile de creste semete si este unul dintre putinele locuri din Europa unde mai gasești pelicani. Alaturi de ei, in fiecare an, un sfert de milion de pasari se intorc aici din tarile calde. Skadar e un paradis al ornitologilor din toată Europa. Peste 270 de specii isi fac cuib pe malurile sale.
Lacul are 44 de kilometri lungime si 7 kilometri latime. Două treimi din el se afla in Muntenegru, restul in Albania. Este presarat cu insule si insulite. Pe multe dintre ele se găsesc manastiri, fortificatii sau mici asezari pescaresti.
In vremea nuferilor in floare poti sa vezi imense covoare plutitoare cu flori albe si galbene, iar dimineata, cand pasarile tocmai se trezesc, se spune ca ai privilegiu de a te bucura din plin de compania lor. Noi nu am ajuns nici la vremea nici in anotimpul potrivit, dar am avut parte de cateva clipe minunate, in care am putut intui clar frumusetea acestor locuri. Cateva poze puteti sa vedeti aici.
Budva este situata in centrul regiunii de coasta din Muntenegru denumita “Rivierei plajelor de nisip” ce cuprinde golfuri, plaje, insule si asezari pitoresti si abunda in flora mediteraneana. Este una dintre cele mai vechi asezari de pe coasta Marii Adriatice, ea avand mai mult de 2500 de ani. Zidurile cetatii au fost construite in evul mediu de catre venetieni, sub a carui ocupatie sa aflat in perioada respectiva. Aceasta parte veche a orasului, este un labirint de stradute inguste, de un farmec aparte, ce isi croiesc drumul pe sub iedera si flori agatatoare, ducand la piatete, biserici, citadela, sau trecand pe langa ziduri si turnuri medievale.
De pe metereze se vede in departare insula Sveti Nicola (Hawaii), o alta surpriza placuta pe care am avut-o dupa ce am parcurs distanta dintre ele cu un vaporas. Poze gasiti aici.
Sveti Stefan (Sfantul Stefan) din Muntenegru este cunoscut in special pentru insula unita de tarm printr-un istm, incadrat de plajele cu nisip roz. Initial pe insula a fost construit un sat fortificat, ca aparare impotriva turcilor si a piratilor din Adriatica, sat locuit de cateva familii. In secolul XX, satenii au fost insa mutati pe tarm si insula a fost transformata intr-un resort de lux, fiind lasata apoi de izbeliste in anii 90.
In 2007, insula a fost concesionata in favoarea Aman resorts, care a refacut-o complet, transformand-o intr-un palat pentru cei bogati si faimosi. Aman resorts a luat si Vila Milocer, fosta resedinta de vara a regelui Alexander Karadjordjevic, incluzand-o in luxosul complex, alaturi de plajele private din jur (Sveti Stefan si a Regelui).
Din fericire, chiar daca insula nu poate fi vizitata, sunt multe portiuni pe care poti sa le vizitezi si sa te bucuri de gustul desavarsit cu care a fost amenajat acest spatiu minunat. Gasiti aici imagini care vorbesc de la sine.
Golful Kotor este una dintre marile minuni ale naturii cu care se mandresc locuitorii Muntenegrului. Este cel mai sudic fiord din Europa si alaturi de Fiordurile Scandinave sunt trecute pe lista celor mai frumoase cinci fiorduri din lume, avand forma unui fluture cu patru aripi desfacute. Golful si fiordurile Kotorului ce se deschid in Adriatica, alaturi de muntii Lovcen si Orien (cu o inaltime de 1.894m), formeaza un amestec unic de farmec natural si fascinatie arhitectonica.
Fosta colonie venetiana, orasul Kotor, inconjurat de un impresionant zid de aparare, este situat pe malul acestui golf. Cladirile vechi si Catedrala din secolul al XII-lea, cu o arhitectura influentata puternic de ocupatia Republicii Venetiene dintre anii 1420 si 1797, sunt atractiile principale.
Datorita importantei sale economice si strategice orasul a fost rand pe rand stapanit de romani, bizantini, venetieni, unguri, francezi, austrieci, toti lasand o amprenta asupra lui.
Orasul e strabatut de stradutele pietruite, inguste si intortochiate, presarate din loc in loc de cate o piata, unde sunt o multime de palate baroce si monumente medievale. Poze gasiti aici.
Intamplarea face ca am inceput si am inchis acest parcurs cu Croatia. Desi prima data nu am ajuns pana in Dubrovnic, chiar daca am locuit foarte aproape de el, atunci cand eram in Muntenegru faima lui ne-a ajuns din urma si pe drumul de intoarcere l-am inclus in planurile noastre.
Dar am reusit doar sa atingem varful aisbergului, destul cat sa ramanem uimiti si incantati de cele cateva ore (prea putine) pe care le-am petrecut aici. Asa ca ne-am promis solemn ca o sa ne reintoarcem special pentru a vedea pe indelete aceast superb oras-fortareata, considerat cel mai frumos oraş din Adriatica. Pana atunci cateva poze aici.
Daca iubiti marea si muntele, salbaticia naturii si vestigiile medievale, va recomand cu entuziasm o vacanta pe aceste meleaguri de poveste.
 on http://rawveganjoy.ro/wordpress "Pin It")