Raw Vegan Joy – Suc verde din vlastari de schinduf si mere salbatice

Suc verde din vlastari de schinduf si mere salbatice

By Doina Oprea, 19 august 2012

Nu stiu daca am sa ma satur vreodata de scris despre sucuri verzi. Pot sa zic, fara nici o ezitare, ca ele sunt cea mai mare cucerire si binefacere din felul in care ma hranesc si, in mod sigur, ar reprezenta un mare dar in viata fiecarui om. Pentru majoritatea dintre noi insa ele raman un lucru insolit si probabil ca pentru multi reprezinta doar o extravaganta.

Indiferend de categoria din care facem parte, omnivori sau vegani, cu totii mancam fructe, salate, sucuri din legume sau fructe, seminte si nuci, dar foarte putini bem suc verde.Clorofila din frunzele verzi, "sangele verde" cum mai este numita, este uimitoare prin ea insasi. Ea sta la baza vietii pe Pamant si se stie ca transforma lumina soarelui in energia necesara cresterii plantelor. Moleculele ei sunt asemanatoare globulelor rosii din sangele uman. Ele mentin deopotriva procesele vitale ale plantelor si animalelor, indiferent daca sunt ierbivore sau carnivore si ne dezintoxica organismul, regleaza tranzitul intestinal, incetineste procesul de imbatranire, protejeaza impotriva radiatiilor si multe altele. Sucurile din frunzele verzi conţin toate mineralele, sărurile, enzimele si vitaminele necesare corpului uman.

Se pot spune foarte multe pe marginea acestui subiect, dar este mult mai important cum folosim informatiile pe care le avem, astfel incat sa nu ramana doar cunoastere sterila. Sa iti faci un suc verde nu implica foarte mult talent, este ceva simplu de realizat si merita tot "efortul" din lume. (Despre cum se realizeaza sucurile verzi puteti sa vizionati si emisiunea Bioculinaria, din data de 10 aprilie 2012, unde am vorbit despre asta).

Poti sa il socotesti remediu holistic, aliment hranitor sau bautura reintineritoare. Folosirea lui zilnica vine astfel cu multe promisiuni: vei fi mai sanatos, vioi si vesel si mult mai eficient in tot ceea ce faci.
Pentru cei care au probleme de sanatate ele vin cu o mare portie de regenerare si revitalizare. In comparatie cu medicamentele, care au foarte multe efecte adverse si trateaza simptomele nu cauza, sucurile verzi merg direct in miezul problemei armonizand intregul corp. Asa ca printr-un singur suc baut zilnic, alaturi de o alimentatie raw vegana, poti sa tintesti inspre mai multe afectiuni deodata si sa le rezolvi.

De pe la sfarsitul primaverii, cand portocalele si-au pierdut parca dulceata si aroma, am schimbat formula favorita de suc verde. In loc de portocale am inceput sa folosesc lamaie. Sucurile au devenit mult mai intense, iar cantitatea bauta a fost redusa. Daca in varianta cu suc de portocale ratia zilnica era de peste un litru de suc, (in proportie de 50% suc de portocale - 50% suc verde) in noua formula am folosit zeama de la o lamaie si restul, pana la 500 ml, suc verde.
Chiar daca nu mai era "placere pura" ca si in primul caz, deoarece am avut gusturile pregatite si (re)educate in timp, simpla intelegere ca ele reprezinta o mare binefacere pentru organism le-au facut foarte agreabile.

Pentru suc verde folosesc cel mai des: frunze de patrunjel, telina, marar, spanac, morcov, salata verde, busuioc, menta si primavara mai adaug urzici, papadie, macris si loboda. Dupa experienta extrem de reusita cu vlastari de floarea soarelui, astazi am incercat vlastarii de schinduf. Imi plac proprietatile lor minunate. Ei sunt bogați în proteine (23%) și săruri minerale: calciu, fier, magneziu, potasiu, sodiu, fosfor și sulf, fiind remarcabili protector ai rinichilor, aparatului urinar si purificatori al sangelui.

Ann Wigmore, care alaturi de Viktoras Kulvinskas a fondat Institutul Hippocrates, a folosit inca din anii 1963 sucurile din vlastari (in special cel din iarba de grau), obtinand rezultate deosebite. A dovedind eficienta acestora in vindecarea bolilor, datorita continutului lor bogat in substante active ce hranesc si detoxifiaza celulele corpului uman. Ea însăşi s-a vindecat de colită şi artrită reumatoidă urmând un regim vegan bazat în special pe germeni, iar la vârsta de 77 de ani părul ei şi-a recăpătat culoarea naturală. Cartea ei a fost tradusa in limba romana si o gasiti aici: Ann Wigmore "Iarba de grau, izvor de sanatate".

Am mai spus si in postarea precedenta ca imi place abordarea pe care o are David Wolfe asupra nutritiei. Pe langa deschiderea pe care mi-a daruit-o pentru Super Ierburi si Super alimente, a reusit sa ma faca atenta si la ceea ce putem sa mancam din zonele salbatice, in care omul nu a reusit sa intervina si sa le modifice. Ori de cate ori am ocazia, privesc cu atentie locurile pe unde mergem, incercand sa recunosc ierburile si fructele locului. Pe langa mure, zmeura, afine, fragi am inceput sa apreciez si mere salbatice, care vin cu o energie foarte puternica si sanatoasa. Am mancat petale de sunatoare (toate plantele medicinale se pot manca sau folosi in salate), mi-am uscat coada calului, (care are niste valente terapeutice de exceptie), si am folosit-o sub forma de pulbere in sucuri. Dar despre asta intr-o postare viitoare.